Statistica, o haină frumoasă

Statistica din domeniul sănătăţii nu este, aşa cum s-ar putea crede, plictisitoare. Dincolo de cifrele seci, care singure nu înseamnă mare lucru, se ascund adevărurile de lângă şi dintre noi. Putem crede că suntem pământenii cei mai cu moţ, cum se străduiau protocroniştii să ne demonstreze, dar, proporţional vorbind, vom continua să murim mai mulţi şi mai devreme decât vecinii noştri, vom pierde mai mulţi sugari înainte de vârsta de un an decât orice altă ţară europeană şi vom scoate pentru sănătate din buzunarele şi aşa goale mai puţin decât ceilalţi europeni. Asta pentru a nu intra în subtilităţi precum prevalenţa mare a sărăciei, manifestată nu doar prin boli pe care alţii le văd doar în cărţi sau în Africa (tuberculoza), dar şi prin indicatori tragicomici, precum cel mai scăzut consum de pastă de dinţi sau de săpun de pe continentul nostru.

Statistica poate fi chiar palpitantă atunci când desfăşori proiecte de sănătate publică şi ajungi, din ţara cu cea mai mare mortalitate infantilă, în extrema cealaltă. Nu e vorba de România, ci de Portugalia. Sau când investiţiile bine cumpănite în intervenţii de sănătate publică duc la schimbări majore ale morbidităţii şi mortalităţii generale. Aceeaşi statistică ne furnizează dovezile pentru progresul ştiinţei, al tehnologiei, al medicinii. Progresul vieţilor noastre de zi cu zi.

Dar statistica este doar o haină frumoasă. Dacă ştii să o porţi, ai de câştigat. Dar nu te va face niciodată mai deştept. După cum nici politica nu ajută în acest sens. Este important ca de statistică să se ocupe specialiştii, iar politicienii să îşi optimizeze inteligent deciziile apelând la analize bine făcute.

Ajungem însă la o altă problemă: în România sunt atâtea structuri care colectează date pe verticală şi pe orizontală, pentru a le distribui ulterior către alte structuri, încât se ajunge să nu mai ştie stânga ce face dreapta. Toate structurile sanitare ale patriei colectează statistici. Uneori, aceleaşi date de mai multe ori. Statul român din ultimele două decenii s-a caracterizat printr-o birocraţie mereu mai stufoasă în care, în lipsă de alte activităţi, se fac rapoarte. Fără prea mare utilitate sau – şi atunci când cineva chiar are nevoie de ele – uitate încuiate în sertarul vreunui funcţionar. Şi politicienii, la rândul lor, nu ţin cont  de opiniile birocraţilor care îi înconjoară şi vor cu tot dinadinsul să fie mai reformişti, mai originali, mai populari (populişti?) decât predecesorii.

Dintr-o fugă de responsabilitate, pe de-o parte, şi din asumarea unei responsabilităţi prost înţelese, de cealaltă parte, sănătatea rămâne copilul-problemă de care părinţii se tot minunează că nu se mai îndreaptă odată. Şi asta nu ar fi nimic, dacă nu am face parte din mai larga familie europeană şi nu am avea sub ochi şi modele funcţionale.

Oricât de palpitantă ar fi sănătatea publică şi statisticile, schimbările se produc încet. Este adesea nevoie de o voinţă politică ieşită din comun, care să vină de deasupra ministrului sănătăţii, pentru ca lucrurile să se urnească în direcţia cea bună (exemplul american este foarte la îndemână). Iar rezultatele spectaculoase apar la distanţă, dincolo de limitele unui ciclu electoral. Heirupismul şi impunerea unor soluţii „originale“, în dezacord total cu specialiştii (nu doar „ai noştri“, dar şi „ai lor“), nu va aduce altceva decât un efemer capital politic şi o întârziere suplimentară în drumul spre progres.

Statistica din domeniul sănătăţii este – trebuie să fie – fundamentul oricărei politici din sănătate sau cu influenţă în sănătate. Rămâne să ne găsim şi politicienii care să înţeleagă acest lucru şi să accepte să-şi optimizeze astfel deciziile.

 

(Text publicat în „Viaţa medicală“ nr. 12/2013)

One thought on “Statistica, o haină frumoasă

  1. STATISTICILE si statisticienii consuma banii sanatatii si nu fac nimic ,macar de le-ar inmana ministrului sa-l oblige sa le rezolve. statisticile sunt niste discutii pe bani si dupa ce sunt anuntate in diferite locuri, zvarlite la gunoise trece la alte st.

Leave a Reply