Înapoi pe stadion!

În urmă cu 12 ani, în Danemarca, doar una din cinci persoane intrate în stop cardiac în mediul extraspitalicesc a beneficiat de manevre de resuscitare cardiopulmonară (CPR) efectuate de un martor al evenimentului infaust, iar supravieţuirea la 30 de zile de la stopul cardiac nu depăşea 3,5%. Un deceniu mai târziu, datele sunt cu totul altele: aproape 45% din stopurile cardiace sunt resuscitate de trecători, iar supravieţuirea s-a triplat, ajungând la 10,8%. Datele, extrase dintr-un studiu danez publicat la 1 octombrie 2013 în Journal of the American Medical Association, sunt însă mai mult decât simple statistici şi ar putea servi ca exemplu pentru responsabilii cu sănătatea publică din ţara noastră.

În 2011, SABIF a organizat un “curs” elementar de CPR pe Stadionul Dinamo

În aceeaşi zi în care revista americană făcea cunoscut studiul realizat pe baza Registrului danez de stop cardiac, la Bucureşti, ministrul Eugen Nicolăescu, după ce a enunţat solemn principiile cheltuielilor din sănătate numai pentru practicile pentru care există dovezi, a anunţat necesitatea (sic!) de a se achiziţiona pe scară largă defibrilatoare în spaţiile publice. Ce spune însă studiul danez? Deşi s-a reuşit implicarea trecătorilor în CPR la mult peste 40% din stopurile cardiorespiratorii, creşterea proporţiei persoanelor resuscitate cu ajutorul defibrilatoarelor disponibile în spaţiile publice a fost minusculă, de la 1,1% la 2,2%. Ce este însă cu adevărat important de reţinut este că, în intervalul 2008–2010, aproximativ 15% din populaţia ţării scandinave a urmat cursuri de resuscitare cardiopulmonară. De altfel, datele din acest studiu, publicat în importanta revistă americană de medicină clinică, par să arate, pe de o parte, importanţa pregătirii unei proporţii cât mai mari a populaţiei pentru manevrele de BLS (basic life support) şi nu realizarea unor investiţii inutile în echipamente care nu ar ajunge să fie folosite decât la un număr nesemnificativ de victime ale stopului cardiac.

Dr. Alis Grasu şi dr. Cristian Grasu, şefii SABIF, primind diploma de înscriere în Guiness Book of Records

Iată, deci, o lecţie de sănătate publică pe care danezii o oferă, via SUA, politicienilor români. Şi poate că proiectul mai vechi al Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov, de a aduce cât mai mulţi oameni pe stadion pentru a îi iniţia în BLS, nu e chiar atât de frivol pe cât l-a făcut să pară înscrierea în „Cartea Recordurilor“ şi ar merita reluat înainte de a cumpăra (multe) alte defibrilatoare automate.

(Text publicat în “Viaţa medicală” nr. 40/2013; imaginile sunt din 2011, de la “recordul” realizat de SABIF)

Leave a Reply