Știința știrilor exagerate

Senzațional! Află cum să-ți protejezi sănătatea! Click aici! Cam așa arată online-ul românesc adresat populației generale. Fără click, lucrurile stau la fel în print. O combinație între PR, reclamă deșănțată și titluri înșelătoare. Dai click și afli că te-miri-cine a mai pus la punct vreo dietă care funcționează „garantat“. Și nici nu costă mai mult de câteva salarii odată. În „știrile“ pe care le primește publicul român, știința este subțire și traducerile șchioape. Iar sursele… Ei bine, nu revistele științifice sunt sursa, ci publicații tabloide gen Daily Mail sau agregatoare de știri ca Huffington Post. Nepriceperea redactorilor și lipsa de respect față de cititori a editorilor face ca toate știrile de știință/sănătate servite publicului român să fie de o calitate îndoielnică, nedocumentate, nepuse în context și, în general, simple traduceri nereușite cu informații la a doua, a treia sau chiar a patra mână.

Dar să nu credeți că situația este mai bună în alte părți. Evident că acolo nu preia nimeni știri de știință din Daily Mail, chiar atât de jos e greu să te cobori, însă presiunea sub care se face presă în prezent se face puternic simțită. Până și reputatul Washington Post, cu zecile sale de premii Pulitzer și sutele de jurnaliști angajați, a fost prins în ofsaid anul acesta, când pe un blog de la MIT a fost dezvăluit faptul că multe din articolele de știință/sănătate publicate de cotidianul american erau simple preluări ale unor comunicate de presă emise de autorii diverselor studii publicate în reviste științifice. Gândiți-vă cum ar fi ca politicienii să scrie textele de opinie sau ca teatrele să redacteze cronicile semnate de critici. Sigur, în România, acest lucru se întâmplă frecvent, dar asta pentru că publicul nu este educat și nu sancționează încălcările deontologiei jurnalistice. În SUA însă, Washington Post a emis un comunicat prin care a cerut iertare cititorilor și a promis să nu mai facă aceleași greșeli.

Ajuns aici, cititorul se poate întreba de ce ar fi dificil să scrii despre știință. În primul rând, pentru că trebuie să știi să citești un articol științific. Apoi, pentru că trebuie să îl citești critic, nu doar să îl înțelegi. Mai trebuie să îl poți pune în context și să „traduci“ mesajul într-un limbaj care să fie pe înțelesul cititorului. Jurnalismul de știință necesită o specializare serioasă, cunoștințe bogate și aprofundate, dar și timp. Foarte mult timp. Poate de aceea sunt puțini cei care fac jurnalism de știință, și mai puțini cei care îl fac bine. Dar ceilalți? Ei cum pot produce știri? Nicio grijă, pentru asta există serviciile profesioniste de comunicare, PR-ul instituțional care pregătește comunicate de presă atunci când angajații respectivelor instituții publică în revistele științifice importante. Însă apariția intermediarilor în transformarea unor rezultate în știri are un efect ușor de intuit: exagerarea. Astfel, multe din știrile servite publicului larg sunt mai apropiate de comunicatul de presă decât de studiul propriu-zis, iar informația este transmisă printr-un adevărat „telefon fără fir“. Astfel, corelații posibile dar puțin probabile sunt prezentate ca sigure, rezultate obținute la animale sunt folosite pentru recomandări la om, iar asocieri insuficient studiate devin relații cauză–efect.

Iată în ce context a apărut un interesant studiu în The BMJ, care a urmărit asocierea dintre exagerările din știrile de știință cu subiect medical și comunicatele de presă emise de universități. Cercetarea a vizat 462 de comunicate emise de universități britanice în 2011, cărora le-au corespuns 668 de știri publicate în presa din Marea Britanie. La fiecare cinci comunicate de presă, două (aproximativ 40%) conțineau sfaturi de sănătate exagerate, din trei unul prezenta câte o falsă asociere cauzală și cam tot atâtea săreau cu concluzii la om deși studiile erau realizate pe animale. Exagerările din comunicatele de presă s-au dovedit foarte contagioase, fiind preluate în știri în proporții de 58%, 81% și 86%, respectiv (față de doar 17%, 18%, respectiv 10%, pentru comunicatele de presă corecte). Exagerările, în schimb, nu au crescut șansa de preluare a informației din comunicate în știri. Concluzia este de bun-simț: este nevoie de o creștere a acurateței comunicatelor de presă, pentru ca informațiile care ajung la publicul larg să fie corecte și nu exagerate. Ba chiar, după cum afirmă Ben Goldacre, de la London School of Hygiene & Tropical Medicine, într-un editorial, comunicatele ar trebui să facă parte integrantă din articol și să fie supuse procesului de peer-review odată cu studiul propriu-zis.

Este prea puțin probabil ca studiul britanic să aibă vreun ecou și în România. În plus, la noi, nu sunt studii care să merite comunicate de presă, oamenii de PR nu au nici cea mai vagă idee cum să redacteze un astfel de comunicat, iar jurnaliștii oricum preiau informația ca atare, fără să o verifice sau să se documenteze suplimentar. Excepția de la regulă? O găsiți aici, săptămână de săptămână.

Text publicat în „Viața medicală” nr. 50/2014

Leave a Reply