Sănătate fără viziune

Sistemul românesc de sănătate are multe probleme. Prea multe pentru a le duce pe picioare. Și, dacă vrei să-l însănătoșești, trebuie să începi de undeva. Dar nu de oriunde. Logica dictează să începi cu prevenția primară, cu educația pentru sănătate. Orice leu investit acolo se va întoarce înmiit peste ani. Este nevoie de politici sanogene, cum sunt și cele antifumat, dar nu avem o clasă politică suficient de preocupată de viitor. Cel puțin nu de viitorul nostru. În sănătate, spre exemplu, ar însemna să avem nu doar eterne promisiuni fără acoperire, ci programe reale de screening și diagnostic precoce, de prevenție a manifestărilor clinice și a complicațiilor severe. Bolile cronice netransmisibile continuă să țină scăzută speranța de viață în România. Pare că orice am face vom rămâne la coada clasamentelor europene din domeniul sănătății. Nu trebuie să reinventăm roata, să fim originali de dragul originalității. Este suficient să privim cu atenție la țările care au obținut rezultate notabile.

Vrei să reduci complicațiile severe din bolile cardiovasculare? Începe devreme, chiar de la grădiniță. Vrei să scazi incidența unor cancere? Umblă la factorii de risc, între care fumatul e cap de listă. Vrei să depistezi cancerele în stadii curabile? Introdu programe de screening. Vrei să tratezi la timp pacienții? Asigură-te că ai oamenii și echipamentele necesare și că e facil accesul la îngrijirile de sănătate.

Altfel, micile inițiative pe care le anunță diriguitorii sistemului nostru de sănătate riscă să se piardă printre probleme sau chiar să genereze alte probleme la rândul lor. Aceasta ar putea fi soarta recent anunțatei intenții a Ministerului Sănătății de creare a unui subprogram distinct de radioterapie, în cadrul programului național de oncologie. De ce? Pentru că radioterapia este doar o etapă în managementul cancerului. Dacă ai ghiduri terapeutice aduse la zi, măcar pentru principalele patologii oncologice, atunci poți recomanda liniștit radioterapie, chimioterapie sau intervenții chirurgicale, după cum va fi indicația din ghiduri, fără să te gândești că pacientul ar avea nevoie de chimioterapie, dar mai sunt bani doar pentru radioterapie. Că doar nu o să facem deturnare de fonduri, nu? Apoi, în România nu sunt încă implementate complet conceptele de îngrijiri paliative, acestea fiind promovate doar de un grup inimos de profesioniști, fără a fi însă acceptate ca atare de establishmentul spitalicesc tradițional. Astfel, nu mulți pacienți aflați într-o fază avansată de boală beneficiază cu adevărat de îngrijirile paliative (printre care și radioterapia) recomandate de ghiduri. Și câți dintre ei ar fi putut fi depistați în faze curabile dacă ar fi existat programe coerente de prevenție și screening?

Privind lucrurile fără a zgâria prea mult suprafața, vedem că România stă foarte prost în acoperirea nevoilor de radioterapie. Atât de prost încât, după estimările unui studiu din Lancet Oncology de acum doi ani, aproape trei sferturi (72%) din nevoile de radioterapie ale pacienților români nu sunt acoperite. Este clar că trebuie făcut ceva. Ce? Să cumpărăm aparate, desigur. Numai că lucrurile nu sunt atât de simple. Chiar dacă banii există (împrumutați de la Banca Mondială), imaginea alăturată, extrasă dintr-un studiu publicat anul trecut în European Journal of Cancer, spune altă poveste. Din estimările specialiștilor, în următorii cinci ani nu numai nevoia de aparate de radioterapie va fi acută, ci și cea de specialiști. Echipamentele pot fi achiziționate, dacă ai banii, în câteva luni, chiar trecând prin iadul achizițiilor publice de la noi. Dar personalul se formează în ani lungi, iar după formare trebuie motivat financiar și profesional să rămână în țară.

Estimări pentru anul 2020 ale necesarului suplimentar de aparate de radioterapie (a), medici radioterapeuți (b), fizicieni medicali (c), respectiv tehnicieni de radioterapie (d) în Europa (după Datta și colab., European Journal of Cancer, 2014)
Estimări pentru anul 2020 ale necesarului suplimentar de aparate de radioterapie (a), medici radioterapeuți (b), fizicieni medicali (c), respectiv tehnicieni de radioterapie (d) în Europa
(după Datta și colab., European Journal of Cancer, 2014)

Este bine că vor fi achiziționate echipamente de radioterapie? Fără îndoială că da. Se va rezolva problema celor 72% de situații nerezolvate de sistemul actual? Puțin probabil într-un orizont mediu de timp. Pe termen lung vor putea fi ameliorate lucrurile? Nu în absența programelor de educație și prevenție. Deoarece îmbătrânirea populației va pune o presiune din ce în ce mai mare pe sistemul nostru de sănătate. Suntem deja în situația unei corăbii care ia apă din toate încheieturile și mateloții noștri nu văd decât ce vor și repară doar ce au chef. Când ne vom fi scufundat de-a binelea, ne vom întreba cu toții cum a fost posibilă o asemenea lipsă de viziune. Dar răul va fi fost deja făcut.

(Publicat în„ Viața medicală“ nr. 13/2015)

Leave a Reply