Inepţii contagioase

www.nicholsoncartoons.com.au
www.nicholsoncartoons.com.au

Am aflat cu uimire, de duminică încoace, cum în România face ravagii o nouă epidemie. Toate vehiculele media – fie ele scrise sau audio-vizuale – s-au întrecut în a trage semnale de alarmă, cu mijloace specifice: titluri de o şchioapă, declaraţii ale specialiştilor, îngrijorări. Reţelele sociale au preluat şi ele ştirile alarmante, utilizatorii s-au întrecut în a-şi exprima, cât mai competent, opiniile despre anunţata epidemie. Editorialiştii nu puteau, desigur, să nu includă severa problemă de sănătate printre serioasele tare care plasează România la coada lumii civilizate.

Despre ce este vorba? Au lipsit, totuşi, cozile de la camerele de gardă, ambulanţele parcă nu au fost solicitate mai abitir ca altădată. Şi totuşi, presa… Anunţă sus şi tare că, din doi români, unul este supraponderal. Mai punem doi şi găsim sigur unul obez. A venit epidemia de obezitate şi ne-a prins nepregătiţi? Cei mai puţin avizaţi aşa ar crede, citind ziarele româneşti. Ca şi cum s-ar fi publicat cele mai fierbinţi statistici realizate de specialişti, cuantificând obezitatea din România şi situând ţara noastră într-un context european. Ironia e că da, statisticile s-au publicat; da, sunt recente; da, vin din surse credibile. Dar nu, nu despre ele scrie presa.

Orice epidemie – şi cea de obezitate, care planează spectral asupra României, de duminică încoace, nu face excepţie – trebuie investigată. Ancheta epidemiologică, în acest caz, este însă simplă. Într-o mare majoritate, toate alarmele trase citează invariabil Agerpres şi un comunicat de presă. Sursa primară a agenţiei de ştiri? „România se află pe locul al treilea în Europa cu 50% din populaţie supraponderală şi 25% obeză, afirmă lector dr. Lygia Alexandrescu, specialist în nutriţie (s.n.), într-un comunicat de presă transmis duminică“. Desigur, e un pic surprinzător că respectivul distribuitor de conţinut nu precizează şi celelalte surse, prin care a verificat şi confirmat informaţiile alarmante asumate şi aruncate pe piaţă. Continuând însă pe firul lucrurilor, ajungem şi la „pacientul zero“, sursa primară a epidemiei de obezitate care bântuie România. Vineri, nu duminică, un „PR manager“ al unui SRL de profil, remitea presei un banal comunicat de presă „Cu intenţia de a trage un semnal de alarmă asupra problemelor de greutate care afectează aproximativ jumătate din populaţia României“. Banal, deoarece nu e ceva neobişnuit ca un prestator de servicii să îşi facă publicitate prin intermediul unor comunicate de presă mai bine sau mai prost redactate, în speranţa că numele său, vehiculat de ziare şi de televiziuni, se va întipări în memoria consumatorului şi îl va face pe acesta să se adreseze – contra cost, desigur – „reputatului specialist“ de care toată lumea a auzit. Reputaţia fixează onorariul. Dar ce spune comunicatul respectiv?

„Ultimele date ne plasează pe locul trei în Europa, cu 50% din populaţie supraponderală şi 25% obeză. După cum arată statisticile Institutului de Endocrinologie «C. I. Parhon», din Bucureşti, România a urcat pe locul trei al supraponderalilor din Europa. Aceasta după ce, în 2003, statisticile europene ne clasau pe locul 23 în privinţa procentului de persoane supraponderale, cu tot cu obezi. Specialiştii pun ascensiunea nefericită a ţării noastre în topul european al supraponderalilor, în special pe seama trecerii primei «generaţii fast-food» de după ’90 în rândul adulţilor“, susţine lector dr. Lygia Alexandrescu, nutriţionistul Clinicii Natural Silhouette.

„Ultimele date“? Statisticile Institutului „Parhon“? Specialiştii? Se poate şi mai vag?! Datele vehiculate nu sunt nici recente, nici exacte. Un raport redactat de Institutul Naţional de Sănătate Publică, prin Centrul Naţional de Evaluare şi Promovare a Stării de Sănătate, publicat pe site-ul instituţiei, detaliază: „România are cea mai mică prevalenţă a obezităţii la adult (7,9% în 2009) [din Uniunea Europeană]“. Acestea ar fi „ultimele date“ publicate. Şi atunci? Ce rol joacă Institutul „Parhon“ în ecuaţia obezităţii? Realizează topuri europene ale obezităţii, pentru uzul clinicilor private? Lygia Alexandrescu, citată de comunicatul amintit, este lector universitar la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii „Spiru Haret“ din Bucureşti; a absolvit, în 1995, cursurile Facultăţii de Chimie din Universitatea Bucureşti şi, în 2007, a finalizat un doctorat în ştiinţe fizico-chimice la Universitatea „Politehnica“ Bucureşti. Are, din 2011, conform CV-ului de pe site-ul universităţii amintite, o diplomă de nutriţie sportivă, emisă de Comitetul Internaţional Olimpic.

Să revenim însă. Ce are un banal comunicat publicitar cu „epidemia“ de obezitate? Ne arată cât de uşor sunt vehiculate, de „presa de sănătate“ din România, date fantasmagorice, dacă nu de-a dreptul false. Presa noastră pare să fi depus armele în ce priveşte deontologia profesională. În goana după „conţinut“, tot felul de pseudoinformaţii – în fapt, intoxicări de presă – îşi fac drum către consumatorul de ştiri. Presa română moare de mâna ei.

„Bomboana de pe colivă“ este însă alta. Cu nici o lună în urmă, OECD şi Comisia Europeană lansau raportul „Health at a Glance: Europe 2012“; săptămânalul nostru va publica, în curând, o analiză amănunţită a raportului, documentul fiind de mare interes pentru sănătatea publică. Trec peste faptul că evenimentul a trecut aproape neobservat pentru presa română şi că subiectul a fost ratat „cu graţie“ de jurnaliştii din sănătate. Dar, dincolo de redactarea sau nu a unei ştiri despre documentul redactat de OECD şi DG-Sanco, jurnaliştii pot folosi datele ca sursă de referinţă. Mai ales atunci când un comunicat de presă sau vreo ştire de pe fluxul agenţiilor anunţă cine ştie ce date fără să citeze corect sursa. Ei bine, pe baza datelor OECD, Eurostat şi OMS, „Health at a Glance: Europe 2012“ prezintă statisticile obezităţii în Europa. România, cu o prevalenţă de 7,9%, este singurul stat european (EU 27, Elveţia, Islanda, Norvegia şi Turcia) care are mai puţin de 8% din populaţie suferind de obezitate. Media europeană este de 16,6%. Iar tendinţa, pentru ultimul deceniu, a fost descrescătoare.

Putem răsufla uşuraţi, epidemia ne-a ratat şi de data asta. Rămânem însă cu presa pe care o merităm.

(Text publicat în „Viaţa medicală“ nr. 49/2012)

Leave a Reply